Scoatere nerv măsea - Când e necesară procedura & Ce presupune recuperarea

Îndepărtarea nervului dentar reprezintă o procedură endodontică realizată atunci când structura pulpei dentare este grav afectată de inflamații sau de procese infecțioase ireversibile. Practic, se recurge la procedura de îndepărtare a nervului în situațiile în care durerea este intensă ori pulpa a intrat în stadiu de necroză, iar conservarea vitalității nu mai este posibilă. Scopul principal este de a îndepărta definitiv țesutul moale compromis, prevenind astfel răspândirea bacteriilor către rădăcină și zona osoasă din jur. 

Ce este nervul dentar? 

Nervul dentar reprezintă, din punct de vedere anatomic, un complex format din țesut conjunctiv, vase de sânge și fibre nervoase, localizat în camera pulpară a dintelui și extins pe toată lungimea rădăcinii. Atunci când vorbim despre nerv măsea, ne referim, în mod specific, la pulpa dentară a molarilor, care este importantă pentru vitalitatea și senzitivitatea dinților. 

De ce este nervul inflamat și când se scoate?

Inflamația nervului dentar, în special a nervului aferent molarilor, apare ca urmare a interacțiunii dintre factorii biologici, mecanici și chimici ce afectează structura dentară. Un nerv masea inflamat poate provoca episoade de durere acută, insomnie și disconfort persistent. Procesul de inflamație se instalează atunci când bacteriile sau toxinele pătrund în camera pulpară și generează un răspuns imun local. Conform principiilor endodontice, dacă pulpa suferă modificări ireversibile (de pildă necroză) singura cale de a salva molarul și de a elimina infecția este procedura de tratament de canal. 

Caria dentară 

Caria dentară, formată prin acumularea plăcii bacteriene pe suprafața dintelui, este unul dintre principalii factori declanșatori ai inflamației pulpei dentare. În stadiile incipiente, caria dentară afectează stratul de smalț și dentină, însă, odată ce progresează, poate ajunge la pulpa dentară, situație în care determină inflamația nervului. 

Infecțiile dentare 

Infecțiile dentare constituie o altă cauză frecventă de afectare a pulpei dentare, mai ales la nivelul molarilor. Bacteriile patogene pot pătrunde în structura dintelui, fie prin fisuri de smalț, fie prin margini neetanșe ale obturațiilor sau coroanelor dentare. Pe lângă durerea intensă, infecțiile dentare pot determina apariția unor tumefacții gingivale, formarea de pungi purulente și chiar diseminarea infecției spre alte regiuni anatomice. 

Traumatisme 

Traumatismele dentare reprezintă o categorie largă de leziuni care pot afecta atât coroana, cât și rădăcina molarilor. Un impact violent (cum ar fi în urma unui accident), o lovitură în regiunea maxilară sau chiar obiceiuri vicioase de mestecare pot produce fisuri, fracturi sau deplasări ale dintelui. Uneori, semnele clinice sunt imediate (durere intensă, sângerări, inflamație), alteori pot să apară tardiv, ceea ce îngreunează diagnosticul. 

Bruxismul 

Bruxismul, definit ca scrâșnirea involuntară a dinților în timpul somnului sau în perioadele de stres intens, reprezintă un factor important care poate conduce la uzura excesivă a suprafețelor ocluzale și la fracturi dentare. Frecarea constantă a arcadelor dentare generează tensiuni repetate asupra structurii molarilor, iar în timp, smalțul și dentina pot suferi microfisuri. Aceste fisuri, în lipsa unui tratament, pot permite infiltrația bacteriilor în camera pulpară, rezultând inflamarea nervului. 

Eroziunea dentară 

Eroziunea dentară se referă la pierderea progresivă a țesuturilor dure ale dintelui, cauzată de acizi de origine externă (alimente, băuturi carbogazoase) sau internă (reflux gastric). Procesul de eroziune aparent lent și poate expune straturile profunde, inclusiv dentina. Pe termen lung, eroziunea dentară facilitează accesul bacteriilor spre camera pulpară și favorizează inflamația unui nerv masea. Pe măsură ce smalțul se subțiază și dentina este compromisă, pacienții pot experimenta sensibilitate crescută la stimuli termici sau chimici. 

Scoaterea nervului dentar la copii 

La copii, tratamentul endodontic implică abordări și considerente specifice, întrucât structura dinților temporari și a celor în curs de dezvoltare prezintă particularități față de cea a dinților permanenți la adulți. De obicei, scopul principal este de a păstra vitalitatea dintelui pe cât posibil, pentru a susține o erupție dentară corectă și a preveni modificări ortodontice ulterioare. Totuși, în situațiile în care pulpa dentară este afectată în mod ireversibil, iar durerea sau riscul de infecție pun în pericol sănătatea dintelui, se recurge la scoaterea nervului. Intervenția este strict recomandată de medicul stomatolog pediatru, care ia în considerare stadiul de dezvoltare a rădăcinii, comportamentul copilului și riscul de complicații sistemice. 

Scoaterea nervului dentar - Etape 

Etapele tratamentului de canal urmăresc un protocol strict, în general similar în fiecare caz, ce are ca scop înlăturarea țesuturilor inflamate sau infectate din interiorul dintelui și protejarea ulterioară a rădăcinii. Reușita finală a tratamentului de scoatere nerv măsea depinde de precizia actului medical și de respectarea standardelor igienice. Procedura începe, în mod obișnuit, cu examinarea clinică și radiologică, pentru a identifica localizarea exactă a leziunii și configurația canalelor dentare. Ulterior, se aplică anestezia, se izolează dintele și se intervine în interiorul camerei pulpare, urmate de curățarea și obturarea canalelor cu materiale biocompatibile. 

Anestezia 

Anestezia locală reprezintă un pas fundamental în tratamentul endodontic, deoarece asigură confortul pacientului pe tot parcursul intervenției. Prin injectarea unei substanțe anestezice la baza dintelui vizat, medicul oprește temporar transmiterea impulsurilor dureroase către creier, permițându-i să opereze fără disconfort. 

Tratamentul de canal propriu-zis

Procedura începe cu îndepărtarea țesutului inflamat sau necrotic din interiorul camerei pulpare și a canalelor radiculare, cu ajutorul unor instrumente speciale, care permit accesul precis și gradat în zonele afectate. Medicul controlează frecvent adâncimea și orientarea instrumentelor, pentru a evita complicațiile și a menține integritatea rădăcinii. Odată înlăturată pulpa, cavitatea trebuie dezinfectată pentru a preveni proliferarea bacteriilor rămase în spațiile microanatomice. În unele cazuri, se pot folosi soluții chimice de irigare, ce au rol germicid și antiinflamator, pregătind astfel canalele pentru fazele ulterioare de obturare.

Curatarea canalului 

Curățarea canalelor radiculare presupune lărgirea și netezirea canalelor, urmată de îndepărtarea resturile de țesut mort și eventualii agenți infecțioși. Se utilizează instrumente endodontice de diverse dimensiuni și forme, adaptate anatomiei fiecărui canal. 

Obturatia de canal 

După înlăturarea completă a țesutului compromis și dezinfectarea minuțioasă a canalelor, urmează obturarea propriu-zisă. Scopul obturației este de a sigila canalul, împiedicând orice reintrare a bacteriilor și, implicit, evitând formarea unor focare infecțioase ulterioare. Materialele folosite (de pildă, gutaperca și sigilanții endodontici) trebuie să fie biocompatibile, stabile în timp și să asigure o etanșeitate perfectă. Procedura necesită precizie, deoarece o obturație incompletă sau inegală poate favoriza reapariția problemelor. Radiografiile de control permit medicului să verifice dacă lungimea de lucru a fost respectată și dacă obturația este distribuită uniform pe toată lungimea canalului.  

Tratamentul cu plomba sau coroana dentara 

Odată finalizată etapa de endodonție, dintele se poate reface printr-o obturație de compozit, ceramică sau prin aplicarea unei coroane dentare, în funcție de gradul de distrucție coronară. Dacă o mare parte din structură a fost compromisă, medicul stomatolog poate recomanda un pivot de fibră de sticlă pentru a conferi un sprijin suplimentar reconstrucției. Deși, din punct de vedere biologic, dintele devine devitalizat (fără nerv), restaurarea îi permite să rămână în arcadă o perioadă îndelungată.

Tratament pentru calmarea durerii de nerv 

Disconfortul generat de inflamația pulpei dentare poate deveni supărător și poate afecta rutina zilnică. Din perspectivă medicală, calmarea durerii se realizează fie prin proceduri efectuate în cabinetul stomatologic, fie prin metode temporare pe care pacientul le poate aplica la domiciliu. În faza incipientă, atunci când inflamația nu este foarte extinsă, se pot încerca soluții de reducere a iritației locale și stabilizare a zonei afectate. Totuși, dacă durerea devine accentuată, este important să se consulte medicul dentist pentru o examinare amănunțită. 

Calmarea durerii acasă 

Pentru a gestiona temporar disconfortul, există câteva măsuri practice care pot fi efectuate fără supraveghere medicală imediată:

- clătirea gurii cu apă sărată;

- evitarea somnului pe partea afectată (presiunea directă pe zona inflamată poate accentua durerea);

- utilizarea unor geluri anestezice disponibile fără prescripție;

- administrarea de medicamente antiinflamatoare.

Metodele de calmare nerv măsea acasă au un caracter paliativ, fără a avea rolul de a înlocui consultul de specialitate. Dacă durerea persistă sau se agravează, intervenția medicului devine obligatorie pentru a stabili un diagnostic corect și un plan de tratament corect.

Plombele 

Obturațiile, numite uzual „plombe”, sunt intervenții stomatologice menite să închidă cavitățile formate de carii sau de fracturi minore ale țesutului dentar. Prin curățarea țesutului compromis și umplerea spațiului rămas cu materiale de obturație (precum compozitul sau amalgamul), medicul previne extinderea leziunilor și protejează structura dintelui de factorii nocivi externi. Procedura este recomandată în stadiile incipiente, înainte ca inflamația pulpei să devină ireversibilă. Dacă obturația este realizată corect, durerile dispar, iar funcționalitatea dintelui este restabilită, fără a fi nevoie de intervenții invazive precum tratamentul de canal.

Tratamentul de canal 

Atunci când procesul cariogen sau inflamația ajunge în camera pulpară, iar leziunea depășește capacitatea de regenerare a țesutului, se impune tratamentul de canal, o procedură mai amplă care presupune îndepărtarea completă a pulpei dentare afectate, urmată de curățarea, dezinfectarea și obturarea canalelor radiculare cu materiale biocompatibile. 

Scoaterea nervului 

Când inflamația pulpei atinge un stadiu ireversibil, iar durerea devine semnificativă sau există riscul de formare a abceselor, medicul poate recomanda îndepărtarea completă a țesutului nervos. În practică, scoaterea nervului constituie o ultimă opțiune de tratament, urmându-se anterior alte încercări de a menține vitalitatea dintelui. Deși sună drastic, îndepărtarea nervului permite păstrarea rădăcinii și refacerea dintelui prin proceduri ulterioare (obturații de canal, coroane etc.). Astfel, funcția masticatorie este menținută, iar structura dentară rămâne stabilă, în ciuda pierderii sensibilității la stimulii externi. 

Cât costă scoaterea nervului - Preț 

Costurile pentru intervențiile endodontice diferă în funcție de localizarea dintelui, de numărul de canale radiculare și de complexitatea procedurii. O listă de prețuri actualizată se poate găsi prin accesarea paginii de prețuri. 

Procedura	Costurile (exprimate în RON)
Consultația la medicul specialist	250
Obturații (Plombe)	Între 380 și 580, în funcție de tipul plombei și amploarea procedurii
Tratament endodontic	930 (1-2 canale) sau 1150 (3-4 canale radiculare)
Retratament endodontic la microscop	1100 (1-2 canale) sau 1300 (3-4 canale)

Ce se întâmplă după tratamentul de scoatere a nervului 

După finalizarea procedurii, disconfortul resimțit anterior tinde să dispară sau să scadă substanțial. Pentru a asigura un rezultat favorabil, zona tratată trebuie monitorizată prin controale ulterioare, în cadrul cărora medicul verifică integritatea obturației de canal și eventualele semne de reinfecție. Dacă structura coronară a fost afectată semnificativ, este posibil ca medicul să recomande o reconstrucție dentară mai complexă, cu pivot și coroană. În general, dintele tratat endodontic își poate menține funcționalitatea pentru o perioadă îndelungată, cu condiția să fie îngrijit corespunzător și să fie evaluat periodic. 

Recomandări post-procedură

Pentru ca vindecarea să decurgă în condiții optime și pentru a minimiza riscul de complicații după o intervenție dentară, este important ca pacientul să urmeze câteva indicații elementare, dar eficiente. Printre altele, post-procedural se recomandă:

- evitarea presiunii excesive asupra zonei afectate; 

- efectuarea periajului dentar de două ori pe zi, cu o periuță cu peri moi;

- utilizarea de analgezice sau antiinflamatoare (de preferat doar la recomandarea medicului);

- evitarea alimentelor tari sau lipicioase, băuturilor foarte reci ori fierbinți și a zaharurilor în exces;

- monitorizarea semnelor de alarmă (precum umflăturile, febra sau sângerarea persistentă);

- programarea și respectarea controalelor de verificare.

Recuperare 

Perioada de refacere după un tratament endodontic variază de la câteva zile la câteva săptămâni, în funcție de capacitatea individuală de vindecare și de amploarea procedurii. În general, semnele de inflamație, precum durerea difuză sau presiunea la mestecat, se reduc pe măsură ce zonele traumatizate încep să se vindece. Evitarea factorilor care exercită stres mecanic contribuie la protejarea dintelui devitalizat. 

Sfaturi pentru prevenție

O bună sănătate orală se menține printr-o rutină consecventă de îngrijire și prin evitarea factorilor de risc asociați afecțiunilor dentare. Printre recomandările generale, utile pentru a preveni disconfortul și tratamentele complexe, se numără:

- igiena orală zilnică;

- controlul stomatologic periodic;

- adoptarea unei diete echilibrate;

- evitarea factorilor iritanți (precum consumul de alcool sau fumatul);

- protejarea dinților în situații de risc;

- conștientizarea simptomelor incipiente ale problemelor stomatologice. 

Întrebări frecvente privind nervul măselei 

Durerea dentară înseamnă că trebuie scos nervul? 

Durerea care apare la nivelul unui dinte nu indică întotdeauna necesitatea îndepărtării țesutului nervos. În unele situații, disconfortul poate fi cauzat de procese inflamatorii incipiente, leziuni cariogene superficiale sau modificări ale țesuturilor de susținere. Prin urmare, prima opțiune de tratament este, de obicei, aceea de a conserva vitalitatea dintelui prin tehnici restaurative sau prin intermediul unor proceduri minim invazive. Dacă însă camera pulpară este compromisă de bacterii, iar inflamația ajunge într-un stadiu ireversibil, medicul poate recomanda tratamentul endodontic. 

Este dureroasă scoaterea nervului?

Procedura de scoatere nerv măsea a evoluat semnificativ din punct de vedere tehnologic, în prezent durerea resimțită de către pacient nemaifiind întâlnită în timpul procedurii, datorită utilizării anesteziei locale. În cazul unei infecții puternice sau al unui nerv masea inflamat sever, faza inițială de anestezie poate necesita ajustări suplimentare, astfel încât să se atingă nivelul optim de confort. Uneori, este posibil să apară un mic disconfort post-operator, care poate fi gestionat prin administrarea de medicamente analgezice recomandate de medic. 

Cum îngrijim dantura după scoaterea nervului? 

După finalizarea tratamentului de canal, prevenția și îngrijirea corectă a zonei tratate sunt necesare pentru a asigura o vindecare eficientă și pentru a extinde durata de viață a dintelui. Printre altele, se recomandă:

- periajul delicat, dar temeinic al dinților;

- utilizarea unei periuțe cu peri moi;

- respectarea controalelor periodice la stomatolog;

- evitarea mestecării alimentelor tari pe dintele recent tratat, cel puțin în primele săptămâni;

- evitarea băuturilor carbogazoase și a fumatului.

Cat rezista in timp un dinte fara nerv? 

Cercetările arată că, în majoritatea cazurilor, un dinte tratat endodontic corect are o rată de succes foarte ridicată, cu condiția să fie monitorizat periodic, pentru a se identifica potențialele fisuri sau eventualele reinfecții. Prin urmare, un dinte fără nerv, dar îngrijit optim, poate rămâne stabil și funcțional la nivelul arcadelor dentare pentru perioade prelungite. 

Este normal sa ma doara maseaua dupa scoaterea nervului? 

Un grad minor de disconfort ori sensibilitate după efectuarea tratamentului endodontic este considerat firesc, fiind rezultatul reacției țesuturilor parodontale la procedură. Durerea poate fi ameliorată prin utilizarea unor analgezice obișnuite, la recomandarea medicului. Dacă durerea se intensifică sau este însoțită de inflamarea accentuată a zonei, febră ori secreții purulente, este posibil să existe o problemă secundară, precum o obturație incompletă sau o fisură radiculară nedetectată inițial. În astfel de situații, reevaluarea clinică și radiologică este fundamentală pentru a stabili conduita terapeutică.