Tartru dentar: Ce este, de ce apare și cum poate fi tratat

Tartrul dentar reprezintă o problemă comună de sănătate orală, cu consecințe negative atât asupra esteticii dentare, cât și asupra sănătății generale a cavității bucale. Deși nu constituie o condiție în sine, tartrul este un factor de risc major pentru condiții comune de sănătate orală. Printre altele, prezența tartrului poate crește semnificativ riscul de carii, gingivită sau chiar parodontoză, tartrul fiind un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor patogene.

Ce este tartrul dentar

Tartrul dentar (cunoscut în termeni populari sub denumirile de piatră dentară sau calcar pe dinți) reprezintă o depunere mineralizată de placă bacteriană, care aderă strâns la suprafața dinților și, uneori, la rădăcinile dentare subgingivale.

Efectele tartrului asupra sănătății orale

Prezența tartrului dentar pe suprafața dinților și sub gingii poate avea multiple efecte nocive asupra sănătății orale. Tartrul servește ca o suprafață rugoasă care facilitează acumularea suplimentară de placă bacteriană, intensificând astfel riscul de inflamație gingivală. Gingivita, o inflamație ușoară a gingiilor, este una dintre primele consecințe ale tartrului netratat. În lipsa intervenției, gingivita poate progresa către parodontoză, o afecțiune severă, care poate duce la distrugerea osului alveolar și, în cele din urmă, la pierderea dinților.

Tipuri de tartru dentar

Tartrul dentar poate fi clasificat în două categorii principale, în funcție de localizarea sa pe dinți: tartrul supragingival și tartrul subgingival. Deși ambele tipuri de tartru sunt rezultatul mineralizării plăcii bacteriene, modul în care ele afectează sănătatea orală și metodele de îndepărtare variază considerabil.

Tartrul supragingival 

Tartrul supragingival se formează deasupra liniei gingivale, fiind vizibil pe suprafața coroanelor dentare. Tartrul supragingival este de obicei de culoare alb-gălbuie, dar poate deveni maroniu sau chiar negru în funcție de anumiți factori (dieta, fumatul sau consumul de băuturi colorante). Tartrul supragingival este frecvent întâlnit în zonele din cavitatea bucală unde periuța de dinți pătrunde cu dificultate, cum ar fi suprafețele linguale ale dinților frontali inferiori sau în jurul molarilor. Deși tartrul supragingival este mai ușor de observat și diagnosticat, el poate contribui la dezvoltarea inflamațiilor gingivale și la formarea cariilor dentare.

Tartrul subgingival 

Tartrul subgingival se formează sub linia gingivală și este adesea mai dificil de detectat decât cel supragingival. Tartrul subgingival are o consistență mai dură și poate fi de culoare maro sau negru, fiind colorat de sânge și de produsele de descompunere bacteriană. Tartrul subgingival este mai problematic din punct de vedere clinic, deoarece contribuie semnificativ la progresia bolilor parodontale. Prezența tartrului subgingival este asociată cu inflamarea și sângerarea gingiilor, retracție gingivală și distrugerea osului alveolar. Îndepărtarea tartrului subgingival este o procedură mai complexă.

Cum și de ce apare tartrul dentar - Cauze 

Procesul de formare a tartrului începe prin acumularea plăcii bacteriene, care, dacă nu este îndepărtată prin periaj, se mineralizează prin depozitarea de săruri de calciu și fosfați prezenți în saliva. Tartrul poate fi vizibil la suprafața dinților ca o substanță dură, de culoare galbenă, maronie sau chiar neagră.

Factorii de risc pentru tartrul dentar

Formarea tartrului pe dinți este accelerată de o serie de factori de risc care influențează atât acumularea plăcii bacteriene, cât și mineralizarea sa. Unul dintre principalii factori de risc pentru formarea tartrului dentar este periajul incorect sau insuficient. Periajul dentar realizat inadecvat nu reușește să îndepărteze eficient placa bacteriană, ceea ce favorizează mineralizarea sa. Pentru detalii despre modul corect de realizare a periajului, se poate consulta următorul ghid complet de igienă dentară.

Gura uscată (xerostomia) este, de asemenea, un factor care favorizează formarea tartrului dentar. Saliva are un rol important în neutralizarea acizilor din cavitatea bucală și în curățarea resturilor alimentare, iar un flux salivar redus poate crește riscul de acumulare a plăcii bacteriene și, implicit, a tartrului.

Alți importanți factori de risc pentru tartru dentar sunt și fumatul sau consumul frecvent de alimente și băuturi bogate în carbohidrați. Fumătorii sunt mai predispuși la acumularea de tartru negru și piatra pe dinți, datorită substanțelor chimice din tutun care reduc fluxul salivar și favorizează mineralizarea plăcii bacteriene. O altă categorie de persoane expuse riscului de a se confrunta cu depuneri importante de tartru pe dinți sunt purtătorii de aparat dentar fix, la care curățarea eficientă a danturii este îngreunată de prezența aparatului.

Complicații privind tartrul dentar

Neîndepărtat la timp, tartrul dentar poate duce la o serie de complicații grave pentru sănătatea orală. Gingivita, o inflamație a gingiilor caracterizată prin umflarea și sângerarea gingiilor, împreună cu parodontoza, o complicație a gingivitei, reprezintă condițiile cele mai severe asociate cu neglijarea pentru perioade prelungite de timp a depunerilor de tartru dentar.

O altă complicație asociată cu tartrul dentar este recesiunea gingiilor, un simptom comun bolilor parodontale, caracterizat prin deplasarea marginii gingivale de la poziția sa normală și implicit expunerea rădăcinilor dinților. Retracția gingivală poate crește sensibilitatea dentară și poate face dinții mai susceptibili la carii și alte afecțiuni orale.

Nu în ultimul rând, tartrul pe dinți favorizează acumularea suplimentară de placă bacteriană, sporind astfel probabilitatea de apariție inclusiv a cariilor dentare.

Cum se pune diagnosticul pentru tartrul dentar 

Tartrul dentar poate fi evidențiat în urma unui control de rutină efectuat de către un medic stomatolog. Tartrul supragingival este adesea vizibil cu ochiul liber datorită culorii sale diferite de cea a dinților și a texturii sale dure, identificarea sa fiind posibilă astfel în urma unei examinări vizuale.

În schimb, tartrul subgingival poate necesita utilizarea unor instrumente dentare speciale pentru a fi identificat, deoarece se află sub linia gingivală și nu este vizibil direct. Radiografiile dentare pot fi utilizate pentru a evalua gradul de afectare parodontală în cazul în care tartrul subgingival este suspectat.

Tratament pentru tartrul dentar 

Deoarece nu există o pastă de dinți care curăță tartrul, iar îndepărtarea depunerilor nu este posibilă prin periajul efectuat acasă, odată cu apariția tartrului pe dinți se impune efectuarea unei vizite într-un cabinet stomatologic. Dacă tartrul dentar nu a apucat să determine complicații, singura procedură de tratament necesară este un detartraj.

Detartrajul permite o curățare în profunzime a tartrului dentar, fiind practic răspunsul la întrebarea cu ce se curăță tartrul de pe dinți. Detartrajul poate fi realizat cu ajutorul unor instrumente ultrasonice care folosesc vibrații de înaltă frecvență pentru a disloca tartrul, sau manual, folosind instrumente specifice, cum ar fi chiuretele și scalerele. Procedura este eficientă în prevenirea progresiei bolilor parodontale și în menținerea sănătății gingiilor și a dinților. 

Cum prevenim apariția tartrului dentar 

Prevenția apariției depunerilor de tartru se face prin evitarea factorilor de risc potențiali. În consecință, în scop preventiv se recomandă:

- efectuarea în mod corect a periajului dentar;

- utilizarea cu regularitate a aței dentare;

- utilizarea apei de gură antibacteriane;

- limitarea consumului de alimente și băuturi bogate în zahăr;

- evitarea fumatului;

- participarea cu regularitate la controale stomatologice (pentru efectuarea detartrajului).

Întrebări frecvente privind tartrul dentar

Cum se formează tartrul dentar? 

Tartrul dentar se formează atunci când placa bacteriană (strat de bacterii și resturi alimentare care aderă la suprafața dinților) nu este îndepărtată la timp și astfel începe să se mineralizeze (sub acțiunea sărurilor de calciu și fosfați prezente în saliva).

Ce se întâmplă dacă nu tratez tartrul dentar? 

Inițial, tartrul care nu este îndepărtat poate provoca gingivita, o inflamație a gingiilor curabilă, uneori asimptomatică, cu consecințe potențial severe asupra sănătății orale. Netratată, gingivita poate progresa către parodontită, o afecțiune severă care implică distrugerea țesuturilor care susțin dinții, inclusiv osul alveolar. În cazuri avansate, parodontita poate duce la pierderea dinților.

De asemenea, tartrul favorizează formarea de pungi parodontale, la suprafața cărora se acumulează bacterii care provoacă infecții. În plus, tartrul poate contribui la dezvoltarea cariilor dentare și la apariția halitozei (respirația urât mirositoare).

Cât de des ar trebui să vizitez medicul dentist pentru eliminarea tartrului?

Medicii stomatologi recomandă efectuarea unui detartraj dentar la fiecare șase luni persoanelor cu o igienă orală adecvată, fără afecțiuni dentare preexistente și fără vicii dăunătoare danturii. În schimb, pentru persoanele care sunt mai predispuse la acumularea rapidă de tartru, cum ar fi fumătorii, cei cu afecțiuni gingivale preexistente sau cei care poartă aparat dentar, frecvența optimă la care ar trebui efectuat un detartraj dentar este de 3-4 luni.

Care este diferența dintre placă bacteriană și tartru dentar?

Placa bacteriană și tartrul dentar sunt două stadii diferite ale aceluiași proces de acumulare a bacterilor pe dinți. Placa bacteriană este un film moale, lipicios și incolor, format în principal din bacterii și resturi alimentare, care se dezvoltă pe suprafața dinților și a gingiilor. Comparativ cu tartrul, placa bacteriană se formează constant, în special după mese, și poate fi îndepărtată eficient prin periaj dentar.

Pe de altă parte, tartrul dentar este rezultatul mineralizării plăcii bacteriene care nu a fost îndepărtată la timp. După aproximativ 24-72 de ore, placa bacteriană începe să se întărească sub acțiunea sărurilor minerale din saliva, formând tartru. Tartrul nu poate fi îndepărtat prin metode obișnuite de igienă orală și necesită o curățare profesională, efectuată de către un medic stomatolog.